Sergiu Nicolaescu sau Editorial ajutat de 15 tigari

Pachetul UNU. Revolutii si morbid.

"15"
Duminica trecuta pe vremea asta luam taxiul, ca ma grabeam la o intalnire cu un prieten. Cand am ajuns la Plaza, am realizat ca era super cald si-mi lacrimau ochii teribil, ca-mi uitasem ochelarii mei frumosi heliomatici de vedere acasa.
Nu-i bai, zic. Ca doar filmul e in romana, ma asez mai pe la mijloc si gata. Am dat 95.000 de lei pe biletul cu reducere la cel mai recent film al lui Sergiu Nicolaescu. Observati ca nu am zis ultimul. Pentru ca mai are ceva proiecte pentru publicul romanesc, dar despre asta va povestesc mai incolo.

M-am asezat pe randul meu preferat, adica acela cu numarul 7. Ma gandeam cu jind la McFish-ul si cartofii prajiti care au ramas la "garderoba", pentru care mi s-a dat un numar pe care am inceput sa-l tot mototolesc in buzunar de ciuda.
Ca astia de la Movieplex nu te lasa decat cu popcornu' si sucu de la ei. Marturisesc ca nu obisnuiesc sa mananc la filme, dar pentru ceea ce urma sa vad, simteam ca voi avea mare nevoie.

Dupa o mica pana de curent ce-a urmat unui sir de reclame Orange, au inceput sa curga pe ecran multumirile lui Sergiu catre diferitele persoane si institutii care l-au ajutat sa aduca in fata noastra pelicula care se cheama "15".

Care film incepe cu acorduri de inspiratie frantuzeasca, pentru a ne introduce in atmosfera sarbatorilor pariziene ale anului 2004, cu lumini de Champs d'Elysee, miros de buticuri si patiserii (asta doar in capul meu pentru ca, repet, mi-era foame) si deodata apare Maia Morgenstern�

Cu mandrie jurnalistica isi face intrarea intr-o redactie cu un ziar in mana, care se cheama Le Parissienne Libre. Nu stiu cati jurnalisti intra in propria redactie purtand cu orgoliu de firma propriul ziar pe care parca-l mangaie cu privirea, dar Irenne e o ziarista mai speciala. Ea stie romaneste. Tocmai de aceea primeste sarcina de veni in Romania, pentru a scrie un articol despre schimbarile intervenite in cei 15 ani de la Revolutia din Decembrie '89.

Si cum Nicolaescu e fan elipse, n-avem ocazia s-o vedem pe Irenne in locuinta ei din Paris si nici s-o vedem facandu-si bagajele, ci o vedem in avion, zambindu-i unui copil care o fixeaza cu privirea, apoi asistam la intalnirea din aeroportul de la Bucuresti cu un prieten drag, un Best Boy binevoitor si loial (Serban Ionescu), care-o va ajuta sa-si scrie materialul pentru ziar. Subiectul ales: destinul unui copil gasit pe treptele catedralei de la Timisoara in timpul revolutiei.

Romania. La noi e mai frig. E decembrie '89 si Marinica (Cristi Iacob), un vajnic marinar, coboara cu chitara sub brat de pe vas si se opreste intr-un bar, in care cinsteste cu whisky original suflarea masculina adunata in zona, fericit ca se duce sa se insoare cu iubita ce e gravida in luna a saptea si care-l asteapta la Timisoara. Marinica se urca in personal, mai cinsteste vreo doi oameni si canta la chitara. Imola (Ioana Moldovan), alaturi de colegele sale de apartament si de fabrica, Nina (Daniela Nane) si Hilde (Mihaela Radulescu), il asteapta cu infrigurare. Emotie. Marinica nu coboara, Imola se impacienteaza, Hilde are treaba si zice ca va pleca singura cu Trabantul. Marinica se trezeste si se repede sa-si imbratiseze iubita.
Si de-aici filmul e povestea trezirilor intarziate.
Marinica mahmur merge cu fetele la fabrica in cabina unei frigorifice Comtim, se incaiera gratuit cu un vanzator ambulant, din cand in cand vomita, semn ca se simte rau, asista la predica directorului sosit in cantina fabricii sa aminteasca angajatilor ca se intampla lucruri necurate in oras (in timp ce svaboiaca Hilde carcoteste impotriva partidului), plange cand ajunge in fata altarului si-i promite iubitei ca se vor casatori a doua zi cand va fi treaz, canta din nou la chitara, de data aceasta o piesa de rezistenta "duru duru dai cu curu", e surprins la dus de Hilde care vrea sa-l zoreasca, o insoteste la spital pe Imola care are dureri, nimereste intr-un grup de demonstranti in care trage armata, este impuscat in burta si ajunge la morga, purtand la picior numarul de identificare 15. Are asupra lui un pistol ce i-a ramas de la Hilde, care-l gasise nu stim unde, si se dusese sa-l predea la militie, dar n-a reusit ca nu completase declaratie�
In timp ce fetele il cauta pe Marinica, pe care-l banuiesc a fi beat sau cascand gura pe undeva, se pune de operatiunea cu numele de cod "Trandafirul", adica adunarea a 43 de cadavre, incarcarea lor in frigorifica de la Comtim si transportarea lor catre crematoriul "Cenusa".

Romania 2004. Irenne intalneste doua personaje politice care o insotesc in elicopterul companiei Becker, expunandu-si opiniile despre coruptia din Romania, vile, masini si piscine. Discursuri sforaitoare si stridente. Cinism. Irenne face poze din elicopter, cu un aparat nedemn de o jurnalista franceza�
Incepe cautarea copilului cunoscut sub numele de Cristu, care s-a aflat la un moment dat intr-un centru de reeducare si care, intre timp a luat calea canalelor�
Irenne coboara impreuna cu prietenul ei si un pusti care-i calauzea intr-un canal, in speranta de a-l gasi pe baiat, dar acesta se ascunde, tinand in brate un catel...

In Timisoara, cautarea lui Marinica e in toi. Soldatii marsaluiesc pe strazi, Imola fuge acasa, colegele ei merg mult pe jos, ca avusesera accident cu Trabantul cand o dusesera la spital, lumea vocifereaza impotriva dictatorului.
Tovarasul Ciuca de la militie il intalneste pe tovarasul Cioaca de pe frigorifica. Marinica se trezeste la un moment dat intre cadavre si recunoaste camionul lui Cioaca, pe care-l striga disperat. Operatiunea "Trandafirul" capata alt nume de cod cand frigorifica e preluata de o trupa de la Bucuresti, care-i schimba placutele de inmatriculare si-o escorteaza la Crematoriu. Cioaca e sigur ca a auzit o voce.
La "Cenusa", lucratorii trag la masea si cu sete din tigara, in asteptarea pachetelor pe care trebuie sa le incinereze. La vederea cadavrelor, privirile ravasite cauta alcool si putere sa uite noaptea care-i asteapta.
Marinica evadeaza, ajungand la pasarela Basarab cu ajutorul unui taximetrist, sare pe tren, ajunge direct la catedrala de la Timisoara, unde nimereste in primele randuri ale demonstrantilor si pare ranit alaturi de Hilde si Nina, le sfatuieste sa se prefaca, sigur ca vor scapa. Cei trei sunt aruncati in Bega, inoata cu vitejie, se infiinteaza fericiti la nunta, iar Imola naste o fetita�
Happy-end-ul de telenovela se dovedeste un vis. Marinica e in crematoriu. Inainte de a fi ars, vede icoana sfantului Gheorghe. Muncitorii realizeaza ca Marinica era viu. Cenusa se deverseaza in niste canale parasite. Acolo nimereste si medalionul pe care-l purta Marinica la gat.
Imola naste in catedrala, ajutata de cele doua colege. Elipsa. Imola moarta.

Popesti Leordeni 2004. Jandarmii fac razie, somand copiii sa iasa din canalele pe care urmeaza sa le inchida. Irenne se infiinteaza din nou cu fotografia lui Cristu, intreaba copiii strazii cum ar putea sa-i dea de urma. Baiatul e inconjurat de lumanari, cu catelul in brate, alaturi de un prieten mai mic, in acelasi canal in care fusese aruncata cenusa tatalui sau in urma cu 15 ani. Tine in mana medalionul pe care-l purtase Marinica. Jandarmii sudeaza canalele.

Irenne pleaca inapoi la Paris. Articolul ei despre Romania fusese extrem de apreciat. Si-a dorit sa-l gaseasca pe Cristu pentru a-l infia, pentru ca suferea enorm dupa moartea baiatului ei.

Pachetul DOI. McFish, cartofi prajiti si deconturi

In total, am cheltuit 250.000 de lei vechi pentru doua ore la Movieplex (taxi-dus, suc, bilet, McDonalds junk-food), pentru a scrie despre un film de Sergiu Nicolaescu.

In drum spre casa, la mijlocul tramvaiului 41, ascultam comentariile unui cuplu despre comedia "Virgin la 40 de ani", in timp ce-mi revizuiam mental notitele de la "15".
La Crangasi au urcat un echipaj de politie si un grup de rapidisti. In spate se afla un alt grup de suporteri, de data asta stelisti. Catre urechile mele se indreptau comentarii injurioase la adresa dinamovistelor, alintate cu apelativul "catele". Un politist se apropia de locul meu cu o privire protectoare, sfatuindu-ma sa nu cobor la Podul Grant. Mi-a atras atentia ca acele comentarii ma vizeaza. Purtam o bandana alb-rosie, cu niste catei dalmatieni foarte simpatici. I-am multumit domnului cu pricina, asigurandu-l ca nu sunt dinamovista, nici microbista in general, si traseul meu se opreste doua statii mai incolo de stadion.
Mi-am terminat linistita McFish-ul si cartofii prajiti care fusesera adapostiti la "garderoba" sub numarul "15" (coincidenta prapastioasa) si mi-am petrecut seara uitandu-ma la partea a doua din Party Monster, unde sangele si violenta pareau mult mai veridice. Adica am vazut un film.


"15" e o productie realizata in mare parte cu bani publici. In care Nicolaescu a dat-o in bara, de data asta, cu figuratiile grandioase. Daca lua suporterii de pe stadioane, pentru a juca rolul demonstrantilor, ar fi avut parte de niste scene mai bune.
Evenimentul Rapid-Steaua de duminica trecuta a fost un film mult mai bun decat cea mai recenta productie a lui Sergiu Nicolaescu.

Inginerul si senatorul care apare pe micul ecran in tot felul de talk-show-uri a fabricat o revolutie pentru "publicul roman", despre care spune ca apreciaza "brand-ul Sergiu Nicolaescu" pe care l-a creat.
La 75 de ani, se lauda cu 70 de filme si viseaza la un Oscar. Insa, dupa Revolutie, maestrul a adus pe marele ecran doar o serie de rebuturi.

Presedintele Uniunii Autorilor si Realizatorilor de Film din Romania s-a servit de povestea lui D.R. Popescu pentru un film cu probleme de sunet, incurcat de figuratie lamentabila, replici desuete, joc actoricesc prost coordonat si multe elipse aiurea. Puncte forte: casa banateana in care locuiesc cele trei muncitoare, cainii vagabonzi, Daniela Nane care e frumoasa, Mihaela Radulescu, proprietara de Trabant, gag-ul "Ciuca-Cioaca, grijania ma-sii", Mihaela Radulescu sub apa.

"Am inca priza la public", sustine regizorul, catranit ca vrea sa faca film si unii nu-l lasa.
Iata ce scrie un umil reprezentant al acelui public intr-un comentariu la un articol aparut in Adevarul:
"TU ai inceput regia primei REVOLUTII TELEVIZATE din lume in ziua de 22 dec.ora 12,30... TU esti TICALOSUL care a inventat TERORISTII... TU ai dat primul ORDIN sa se inconjoare TELEVIZIUNEA cu ajutorul AUTOBUZELOR de pe linia 31... pana cand treci TU cu tancul pe la BITOLIA sa-l iei pe MIRCEA DINESCU... te-ai urcat pe primul TANC din fata florariei Codlea din piata Romana... si asa ai inceput sa pui la cale SCENARIUL tau NENOROCIT"...
No comment.

Nicolaescu s-a jucat cu semne si simboluri in "15"-le care-i pune in valoare fascinatia pentru morbid si subestimeaza publicul romanesc de film, caruia-i serveste o mostra de telenovelita.

Regizorul se pregateste de "Comisarul Moldovan" si apoi de "Dracula, o comedie muzicala", in care s-a gandit sa-i coopteze pe Stefan Banica Jr., Dan Bittman, Cristi Iacob si Mihaela Radulescu.

Daca veti avea vreodata de ales intre un meci de fotbal, o emisiune gen "Familia Vijelie" si un film de Sergiu Nicolaescu, alegeti primele doua variante� Asta in cazul in care nu aveti de scris vreun articol despre maestru sau vreo dupa-amiaza proasta, in care vreti sa faceti haz de necaz si fumati doua pachete de tigari urmarind imagini vomitive realizate din bani publici.