Personalitatea este principala diferenta dintre indivizi, reprezentand profilul general sau o combinatie de caracteristici psihologice ce cuprind natura unica a unei persoane si care influenteaza modul in care acea persoana reactioneaza si interactioneaza cu celelalte persoane sau cu mediul. Personalitatea include un set de caracteristici mentale care reflecta cum gandeste, actioneaza si simte o persoana.

Mai multi specialisti s-au intrebat ce anume determina personalitatea: este personalitatea determinata genetic sau se formeaza prin experienta? De multe ori auzim pe cineva spunand „Se poarta exact ca maica-sa!" sau „El este asa pentru ca asa a fost crescut." Apare astfel urmatoarea controversa: natura sau crestere/educatie? Depinde personalitatea de ereditate, prin mostenirea genetica sau de mediul in care cineva traieste?

Raspunsul cel mai logic, conform specialistilor in psihologie, ar fi ca, cei doi factori - factorul genetic si factorul de mediu/educatie/experienta - interactioneaza in formarea personalitatii fiecaruia dintre noi.

Prin urmare, ereditatea stabileste niste limite privind numarul de trasaturi de personalitate care pot fi dezvoltate, iar mediul - reprezentat de factorii culturali, sociali si situationali - determina dezvoltarea in cadrul acestor limite.

Factorii culturali se refera la valorile culturale deprinse de o anumita persoana in decursul vietii, in special in perioada de formare a personalitatii. Aceste valori culturale au un impact puternic asupra modului de comportament al indivizilor. De exemplu, un pasionat de literatura sau orice alta arta va avea un comportament mult mai rafinat decat o persoana care nu manifesta niciun fel de inclinatii culturale. In mod evident, acest al doilea tip de individ va fi mult mai insensibil si va avea un comportament mai violent decat primul tip.

Factorii sociali reflecta viata de familie, religia si grupurile de oameni din care a facut parte de-a lungul vietii.

Factorii situationali accentueaza sau diminueaza anumite aspecte ale personalitatii. De exemplu, o persoana care a suferit mai multe esecuri poate sa manifeste o lipsa de incredere in sine si sa nu participe sau sa nu intreprinda anumite actiuni care i-ar putea aduce succes numai din cauza evitarii unui alt esec.

Studiile si teoriile legate de personalitate sunt grupate de catre psihologi in trei categorii: nomotetice, idiografice si complementare.

Abordarile nomotetice sunt bazate pe tendinta de a vedea personalitatea ca fiind constanta, ereditara si rezistenta la schimbare, iar influentele din mediu ca fiind minime. Prin urmare, abordarile nomotetice presupun ca se poate masura si prevedea modul in care un anumit tip de personalitate se va comporta in anumite circumstante. Concluzia este ca personalitatea este constanta si se poate masura.

Abordarile idiografice sunt orientate mai mult spre intelegerea unicitatii indivizilor si dezvoltarea ideii de sine. Dezvoltarea personalitatii este vazuta ca un proces de continua schimbare. Adeptii acestei abordari afirma ca indivizii raspund la mediu si la oamenii din jurul lor. Prin urmare, interactiunea dintre sine si mediul social - cultural joaca un rol important în formarea personalitatii. Masurarea trasaturilor de personalitate nu este potrivita deoarece reactiile unei persoane nu pot fi comparate cu cele ale altei persoane. Evaluarea personalitatii la modul general nu este o metoda potrivita pentru a intelege modalitatile unice in care o persoana intelege si raspunde la lumea din jurul ei. In concluzie, personalitatea este adaptabila, unica si nu poate fi masurata.

Abordarile complementare se afla undeva la mijlocul distantei dintre abordarile nomotetice si cele idiografice. Aici se plaseaza si celebra teorie a lui Freud referitoare la cele trei componente ale personalitatii: identitatea (ID-ul), eul (ego-ul) si super-eul (superego-ul). Teoria lui Freud apartine abordarii idiografice prin aceea ca este interesat de dezvoltare, dar in acelasi timp nu este de acord cu modificarea si cresterea personalitatii dupa copilarie.

Voi ce parere aveti? Va considerati copia fidela a parintilor? Aveti reactii constante si previzibile? V-ati definitivat trasaturile afective si comportamentale in copilarie, iar de atunci nu ati mai inregistrat nicio schimbare la nivelul personalitatii? Eu cred ca fiecare dintre teorii are o parte adevarata si una falsa… si, oricum, intr-o lume atat de nesigura ca cea in care traim, probabil (remarcati prezenta adverbului atat de "nesigur") ca cel mai nesigur si greu de ghicit este modul in care o persoana se va dezvolta si se va comporta in anumite imprejurari.

RESURSE

Barbatii si femeile chiar gandesc in mod diferit

Somnul afecteaza performantele scolare

Dantura poate influenta succesul in viata

Copiii cu autism sufera de o disfunctionalitate a sistemului neuronal oglinda

Orientarea spre homosexualitate este influentata biologic