Trei membri ai Asociatiei Americane pentru Cercetarea si Terapia Homosexualitătii (NARTH) au analizat studiul lui Bogaert si au constatat unele erori semnificative în el.
Psihiatrul canadian Joseph Berger este membru asociat al Asociatiei Americane de Psihiatrie si membru în Comitetul de Consultantă Stiintifică al NARTH si totodată autor al lucrării The Independent Medical Examination in Psychiatry. Dr. Berger remarcă:
Acest studiu nu este altceva decât încă o pretentie bazată pe o cercetare superficială care poate fi pură coincidentă sau să nu aibă absolut nici o legătură cu concluzia pe care o propun cercetătorii.
Este o extrapolare conceptuală bazată pe nimic altceva decât o anumită dorintă sau pozitie personală, pornind de la ceea ce poate fi o constatare aleatorie interesantă, bazată pe un esantion mic de subiecti, dar cu o generalizare în sensul etiologiei homosexualitătii.
Nu există nici o bază substantială pentru o asemenea legătură. Este mult prea devreme si tot ce putem face este să speculăm despre posibilele cauze ale acestei constatări, asta dacă într-adevăr niste studii cu esantioane mai numeroase vor confirma acuratetea acestui studiu.
Există posibile explicatii "de mediu" pentru această constatare, cum ar fi tendinta multor familii de a-l alinta pe cel mai mic, deseori întârziind maturizarea lui si formarea unei identităti masculine adulte. Tendinta multor copii mici de a face pe plac părintilor, aspect care poate căpăta o conotatie aproape feminină.
Există multe explicatii alternative la aceste concluzii. Este total nepotrivit pentru cineva să afirme o certitudine într-un studiu ca acesta, întrucât o asemenea afirmatie este evident politică, nu stiintifică.
Dr. Neil Whitehead, cercetător neo-zeelandez, a analizat si el studiul lui Bogaert:
Studiu lui Bogaert a recrutat din comunitatea homosexualilor persoane cu frati mai mari, pentru a-i compara cu niste heterosexuali cu frati mai mari. De asemenea, a recrutat heterosexuali din familii combinate - familii cu copii adoptati - si a folosit esantioane de arhivă. A confirmat un efect bine-cunoscut în literatură - cu cât un băiat are mai multi frati mai mari, cu atât sunt mai mari sansele ca el să aibă atractii homosexuale. Aspectul nou si chiar interesant este acela că o predictie similară există chiar si atunci când subiectul a fost crescut separat de fratii săi biologici mai mari. Autorul arată deci că homosexualitatea nu poate fi un efect social specific unei familii, ci trebuie să aibă o bază biologică.
Din nefericire, metoda de recrutare afectează credibilitatea acestui studiu. Se stie deja din studiile pe gemeni că esantioanele recrutate din comunitatea homosexualilor sunt predispuse la un input biologic mult exagerat, datorită efectului de voluntar, care apare si la studiile comunitare de alte feluri. Acele perechi de gemeni care erau intrigati că sunt amândoi homosexuali s-au oferit voluntari în număr asa de mare, încât au afectat negativ rezultatele mai multor studii anterioare. Acest lucru a fost arătat ulterior, când s-au recrutat perechi de gemeni din rândul populatiei în ansamblu, iar rezultatele au fost foarte diferite de studiile bazate pe comunitătile de homosexuali, iar acest efect este posibil să fi influentat si studiul de fată.
În cazul acesta, este foarte probabil ca voluntarii să fi fost intrigati că sunt homosexuali, desi au fost copii adoptati si, cunoscând natura studiului, s-au oferit voluntari într-o manieră disproportionată - cu cât aveau mai multi frati biologici. Aceasta ar putea genera efectul constatat de autor, dar nu reflectă neapărat realitatea si nici autorul nu pare să tină seama de faptul că adoptia în sine constituie un factor pentru aparitia atractiilor homosexuale. Aceasta înseamnă că studiul nu poate fi luat în serios până nu este confirmat de unul bazat pe un esantion corect (cu adevărat aleatoriu), iar nu pe unul provenit din comunitatea homosexualilor. Există o serioasă îndoială că rezultatele sunt valabile.
Bogaert nu oferă informatii suficiente despre adoptii. Este posibil ca adoptiile să fi avut loc foarte devreme, înainte de orice influentă socială a familiei biologice. Aceasta ar sustine pozitia autorului în sensul existentei unor influente biologice. Dar este la fel de posibil ca adoptiile să fi avut loc mai târziu (copii îngrijiti o lungă perioadă de timp, urmată de un divort, de exemplu) iar orientarea sexuală să fi fost deja stabilită. Autorul nu găseste nici o legătură între atractiile homosexuale si anii petrecuti cu fratii non-biologici sau biologici. Această statistică generală ar putea ascunde însă niste date cruciale diferite.
Sunt preocupat si de datele statistice legate de unele aspecte ale modelelor. Un model cu 18 variabile si 378 de subiecti influentează negativ capacitatea statistică într-o asemenea măsură, încât rezultatul prezintă o marjă mare de eroare, iar autorul nu spune nimic despre cât de mare este acest efect.
Autorul continuă să promoveze nu doar o bază biologică a orientării homosexuale, dar promovează si ipoteza răspunsului imunitar al mamei. Această ipoteză are cel putin patru straturi speculative si are nevoie de dovezi mult mai bune pentru a fi acceptată.
În final, trebuie mentionat că majoritatea homosexualilor NU au frati mai mari. Teoria de fată încearcă să explice atractiile homosexuale pentru 17% din total. Homosexualitatea celorlalti provine din alte cauze.
Lucrarea nu justifică agitatia iscată în presă, manifestată prin titluri care afirmau că homosexualitatea se formează în uter.
Psihiatrul dr. Richard Fitzgibbons are si el anumite îndoieli despre afirmatiile lui Bogaert:
În experienta mea clinică, un aspect important cu privire la fratii mai mari este respingerea de care un frate mai mică are parte deseori din partea celor mai mari. În particular, acesta este cazul atunci când cel mic nu este bun la sport si primeste apelative jignitoare din partea fratilor mai mari.
O altă dinamică importantă aici este aceea că fratii mai mari deseori îsi îndreaptă ura fată de un tată rece si distant către fratele mai mic. Acesta are atunci parte de respingere din partea celor mai importanti doi bărbati din viata sa. Aceste evenimente traumatice îi slăbesc încrederea în sine, ca bărbat, lucru care constituie un conflict emotional principal generator de atractii homosexuale.
În fine, unii frati mai mari abuzează de cel mai mic, ceea ce poate fi o altă cauză a atractiilor homosexuale.
Din fericire, aceste traume legate de fratii mai mari si de tată se pot vindeca printr-un proces de întelegere profundă si de iertare, dar si de dezvoltare a încrederii de sine ca bărbat. | 
Find us on Google+
Conform unui studiu recent efectuat in Canada si condus de cercetatorul Anthony Bogaert, homosexualitatea nu este influentata de factorii sociali sau de educatia primita, ci de mecanisme fizice prenatale. Concluzia studiului a fost ca sansele unui barbat de a avea o orientare sexuala catre persoane de acelasi sex sunt influentate direct de numarul de frati biologici mai mari pe care acesta ii are. Fratii acestuia trebuie sa fie biologici, nascuti de aceeasi mama, prin urmare purtati in acelasi uter, dar nu conteaza daca au crescut in aceeasi casa sau departe unul de celalalt. 
