Te indrepti aproape in fiecare seara catre vreun club gandindu-te ca in curand va trebui sa te apuci serios de invatat si sa lasi deoparte noptile pierdute aiurea. Tu nu esti prost ca ceilalti, nu o sa ajungi tu sa lucrezi la un birou mizerabil si sa fii terorizat de un sef tiranic.

Gata, iti spui, asta este ultima noapte pierduta. Intri, si dintr-o data uiti de dilemele legate de viitor si te lasi cuprins de forme si bautura. Te trezesti dimineata mahmur, si incerci sa-ti aduci aminte ce ti-ai promis. Te dai jos din pat si te duci sa mananci omleta facuta de mama.

Te intorci in camera plictisit. A doua zi ai examen si ar trebui sa inveti. Deschizi niste carti si scoti un teanc de cursuri xeroxate. Te uiti la ele, se uita la tine. Te mai uiti o data la ele, nici o schimbare. Este ca si cum ai privi in gol. Dupa o serie de reflectii atente, realizezi ca nu ai nici o sansa sa inveti atata informatie. Da' de fapt, ce rost sa te chinui atat? Oricum toata lumea copiaza. Are vreun rost?

Lasi deoparte invatatul si te apuci vartos de facut copiute. Pana seara, reusesti sa-ti „cartografiezi" toata materia. Te uiti la ceas. Parca ar merge un club. Dai cateva telefoane, si intr-o ora te afli pe acelasi drum pe care mergeai cu o seara in urma. Simti cum intra frigul in oase. Incepi sa visezi cum vei avea compania ta si cum altii vor lucra pentru tine, iar tu o sa conduci o masina de lux si o sa ai un apartament de vis. O sa fie o perioada nasoala in care va trebui sa tragi mai tare, dar dupa aia, vei fi nabab.

Intri in club si toate gandurile ti se risipesc. Bei niste beri, vezi niste tipe, si ele usor ametite si amani momentul in care vei lua viata in piept si te hotarasti ca momentan le vei apuca pe ele de piept.

A doua zi te duci la examen, copiezi, si in mod evident, il iei.

Zilele se succed cu viteza, numarul examenelor copiate devine proportional cu numarul iesirilor in cluburi, dar tu ramai fidel conceptului ca vei fi propriul tau sef si ca nu vei accepta niciodata pe cineva deasupra ta (in sensul profesional). Te scoli in fiecare dimineata la micul dejun pregatit de mama, iti faci planuri marete, iti vin idei geniale, visezi, te imbeti, iti faci o prietena, te desparti, iti faci alta prietena, te duci in fiecare saptamana in club, si pana sa-ti dai seama, facultatea s-a terminat si tu ai ramas in acelasi apartament, cu aceiasi parinti.

Ce-i drept, cateva lucruri s-au schimbat, ai facut burta, ai mai pierdut niste par, ti-a mai crescut niste par.

Dupa stradanii si eforturi, iti gasesti ceva de lucru si iti faci un nou plan de bataie. Fiindca sistemul e ticalosit, vei lucra cateva luni la o firma, vei pune bani deoparte, nu vei mai merge in cluburi, si in maxim un an, iti vei deschide propria afacere.

"X-ulescu, nu mai freca menta si termina rapoartele alea, vezi ca ai facut greseli, mai multa atentie!", se aude vocea managerului. Revii cu picioarele pe pamant, injuri printre dinti, arborezi un zambet fortat si te adancesti in foi.

Anii trec, te casatoresti, faci doi copii, te ingropi in datorii si lucrezi in continuare in acelasi loc. Incercarile repetate de a pune bani deoparte si de a incepe propria firma s-au soldat cu esecuri usturatoare.

Locul cluburilor a fost luat de seri petrecute in compania catorva amici in fata blocului. Se bea bere, se discuta despre politica, de viata dura din Romania, de studentii care mor de foame si de persoanele care fura si se imbogatesc pe spatele poporului.

Tu continui sa visezi ca la un moment dat, nu vei mai munci si vei putea sa traiesti pe picior mare. Ce-i drept, cateva lucruri s-au schimbat intre timp, ai facut o burta si mai mare si ti-ai pierdut tot parul.

Trec alti ani, monotonia si plictiseala ajung deja la cote maxime, iar visele se naruie. Tu lucrezi la aceeasi firma, care s-a dezvoltat fulminant in ultima perioada, si, ca orice bun cetatean, iti urasti de moarte sefii. Singura multumire pe care o mai ai sunt copiii, pentru care ai facut eforturi sa-i dai la o facultate particulara si care sigur vor reusi mai bine decat tine. Sau nu.

RESURSE

Dragostea, un truc al naturii

Nu imi pasa

Apasa pe buton

Americani, va iubim!