Jocurile - un alt mod de a le juca

Sa jucam un joc, unul mai "exotic". Imaginati-va ca ati comis o infractiune impreuna cu un prieten. Sunteti prinsi de politie, despartiti de prietenul dumneavoastra si amandoi sunteti interogati separat. Aveti doua variente: fie sa va tradati prietenul si sa recunoasteti tot, sau sa pastrati tacerea sperand ca prietenul va face la fel. Cum ar fi mai bine sa procedati?

Pai, sa vedem care sunt avantajele si dezavantajele fiecarei alegeri. Trebuie sa luam in considerare alegerile ambelor persoane, pentru ca amandoua influenteaza rezultatul final. Politia a stabilit deja ca: daca o persoana recunoaste si cealalta pastreaza tacerea, prima e libera, iar cealalta primeste o condamnare de 10 ani. Daca amandoi recunosc atunci primesc o condamnare de 2 ani fiecare. Daca amandoi pastreaza tacerea, atunci, din lipsa de probe vor primi o condamnare mai mica de 6 luni.

Asa ca, daca te afli in aceasta situatie, trebuie sa tii cont intotdeauna de ce ar putea face cealalta persoana. Ai putea hotari intr-o prima instanta ca e mai bine sa urmezi o cale sigura si sa marturisesti. In acest caz, indiferent de ce face cealalta persoana, nu vei primi o condamnare mai mare de 2 ani, ba chiar ai putea sa fii liber daca il tradezi pe celalalt si el nu te tradeaza. Dar daca analizezi mai bine situatia vei realiza ca daca nu tradeaza nici unul, rezultatul final general este mai bun-amandoi primiti 6 luni. Desigur ca nu poti avea nici o certitudine ca celalalt nu te va trada, daca tu alegi sa taci, asa ca intrebarea care se pune este: vrei sa-ti asumi acest risc?

Acest joc se numeste "Dilema prizonierului". E un joc, dar un gen mai serios - sunt oameni care isi sprijina teoriile pe acest gen de jocuri si aplica rezultatele obtinute in numeroase domenii. Domeniul de cercetare se numeste "teoria jocurilor". E un domeniu destul de important, dupa cum sugereaza si definitia din cunoscuta enciclopedie online Wikipedia:

Teoria jocurilor e o ramura a matematicii aplicate care studiaza situatiile strategice in care jucatorii aleg sa actioneze intr-un anumit fel pentru a-si maximiza rezultatele. Aceasta teorie s-a dezvoltat avand ca scop initial comportamentul economic, iar acum e aplicata in numeroase domenii, de la biologie la filosofie.

Sa ne intoarcem la "Dilema prizonierului". Dilema in cauza este deci urmatoarea: ar trebui sa actionam pentru a asigura exclusiv binele nostru individual, chiar daca asta implica a-l trada pe celalalt, sau ar trebui sa luam in considerare si binele celeilalte persoane, sa riscam pastrand tacerea si, daca suntem norocosi, sa contribuim astfel la obtinerea unui rezultat global mai bun? Un liberal ar spune ca binele individual este mai important - daca o persoana se preocupa sa progreseze ca individ, atunci si societatea va progresa. Liberalii isi doresc o societate care nu pune nici un fel de constrangeri persoanelor cand acestea isi urmaresc scopurile lor individuale. Un socialist ar apara un punct de vedere ce sprijina cooperarea: putem constata chiar si din rezultatele acestui joc ca o societate in care indivizii coopereaza si fiecare are in vedere si binele celuilalt functioneaza mai bine. Nu e vorba de a actiona moral sau "dragut", ci e vorba de o alegere pragmatica - cooperarea de acest gen determina un profit comun mai mare.

In final, sa discutam despre un alt "joc" interesant, si sa vedem cum se deosebeste de Dilema prizonierului - este vorba de Problema Rendezvous-ului. Sa ne imaginam ca doi oameni se pierd unul de celalalt intr-un labirint(poate fi vorba si de un parc, un supermarket, nu conteaza). Ei trebuie cumva sa se intalnesca si nu au nici un fel de indicii suplimentare. Fiecare din ei are, din nou, doua variante: fie sta pe loc si asteapta sa fie cautat de celalalt, fie incepe el sa caute. Daca amandoi stau pe loc nu se vor intalni niciodata, dar daca amandoi incep sa caute le va lua mai mult timp sa se gaseasca decat daca unul ar sta pe loc si celalalt ar cauta. Deci, ca sa obtina rezultatul cel mai bun, cei doi trebuie sa actioneze opus.

Acest joc este in mod clar diferit de Dilema prizonierului, pentru ca cei doi trebuie sa se coordoneze facand lucruri diferite, nu acelasi lucru, si acest tip de problema lasa mai putin loc pentru calculul rational. Acest joc pare sa fie mai mult legat de a presupune, a ghici ce urmeaza sa faca celalalt. Se bazeaza mai mult pe intuitie si poate fi folosit ca model pentru relatiile intre doi oameni, de exemplu. Acest joc e mai putin relevant aplicat la societati si sisteme politice, liberalii sau socialistii nu ar gasi foarte multe argumente pornind de la el. Cu toate astea, il consider important pentru ca pare sa arate exact cum functioneaza o relatie intre doua persoane: unul trebuie sa astepte si altul sa caute, pentru ca cei doi sa se gaseasca. Problema e sa-ti dai seama cand e timpul sa cauti si cand sa astepti. Matematica aplicata sau calculul probabilistic s-ar putea sa nu fie de prea mare ajutor - trebuie sa te bazezi numai pe intuitie uneori, presupun.