Coliziunea dintre galaxii

Mai mult de jumatate dintre cele mai mari galaxii din universul apropiat s-au ciocnit si s-au combinat una cu alta in ultimele 2 miliarde de ani, sustine un nou studiu pe baza a sute de imagini de profunzime ale cerului.

Ideea ca marile galaxii ar fi rezultat mai degraba prin combinarea mai multor galaxii decat de unele singure in izolare a ajuns astazi sa domine scenariile cosmologice. Aceasta intra insa in contradictie cu teoria generala care spune ca cele mai mari galaxii sunt si cele mai vechi, lasand astfel foarte putin timp in care acestea ar fi putut sa se formeze de la Big Bang.

"Studiul nostru a descoperit ca aceste galaxii masive se formeaza intr-adevar prin combinare. Doar ca aceste combinari trebuie sa aiba loc foarte repede, iar caracteristicile care ar fi capabile sa dezvaluie aceste uniri mai in detaliu sunt foarte vagi si greu de detectat", a spus Pieter van Dokkum de la Universitatea Yale, autorul articolului din numarul din decembrie 2005 din Astronomical Journal.

Articolul a folosit doua dintre examinarile recente in profunzime ale cerului facute cu telescoapele de patru metri ale National Science Foundation de la Kitt Peak National Observatory si Cerro Tololo Inter-American Observatory. Aceste examinari sunt cunoscute ca NOAO Deep Wide-Field Survey, respectiv Multiwavelength Survey by Yale/Chile. Impreuna, aceste doua examinari acopera o arie de cer de 50 de ori mai mare decat marimea Lunii.

"Aveam nevoie de date care sunt in mare profunzime si care acopera o mare intindere de cer pentru a obtine niste dovezi relevante din punct de vedere statistic", a explicat van Dokkum. "Asa cum se intampla adeseori in stiinta, noi observatii ne ajuta sa formam noi concluzii."

Van Dokkum a folosit imaginile celor doua examinari pentru a studia 126 de galaxii rosii apropiate. Motivul pentru care au fost alese galaxiile rosii este ca acestea sunt, de obicei, cele mai mari. El a descoperit ca 53% dintre aceste galaxii aveau "cozi" formate din numeroase stele, care erau trase dupa ele si aveau numeroase alte asimetrii evidente.

"Acest lucru implica faptul ca este vorba despre o galaxie care a indurat o coliziune majora si o unire ulterioara, pentru ca nu exista nici un alt fenomen 'normal' care sa poata deforma astfel o galaxie. Remarcabil este inclusiv faptul ca si coliziunile care preced combinarile dintre galaxii pot fi inca observate in multe cazuri. Acest lucru ne permite sa studiem galaxiile, inainte, in timpul si dupa asemenea coliziuni."

Cu toate ca nu exista prea multe coliziuni si intre stele in acest proces, coliziunile dintre galaxii au efecte importante asupra ratei formarii stelelor si asupra formei galaxiei rezultante.
Aceste combinari nu seamana cu combinarile spectaculoase observate de telescopul Hubble intre galaxiile albastre.
Insa aceste combinari intre galaxiile rosii par sa fie mult mai obisnuite. Ubicuitatea lor reprezinta o confirmare directa a predictiilor facute de modelele uzuale despre cum se formeaza in Univers structurile la scara mare.
Van Dokkum crede ca studiul sau reuseste sa rezolve si problema varstei galaxiilor:"In trecut, oamenii au presupus ca varsta galaxiilor este la fel de mare ca varsta stelelor. Noi am descoperit insa ca, cu toate ca stelele sunt destul de vechi, galaxiile care rezulta sunt relativ noi."
Nu este inteles insa inca de ce combinarea galaxiilor nu conduce catre o sporire a proceselor de formare a stelelor in cadrul galaxiilor care intra in coliziune. S-ar putea ca de vina sa fie gaurile negre masive din centrul galaxiilor, care sa fie capabile sa ofere energia pentru a incalzi sau ejecta norii de gaz si praf care trebuie sa se raceasca pentru a se forma noi stele. Se spera deci ca studiul detaliat, in curs de desfasurare, asupra nou descoperitelor combinari de galaxii, va face posibila o intelegere mai buna a rolului pe care il joaca gaurile negre in procesul de formare si evolutie al stelelor.

RESURSE

Cu Bang sau fara Bang

Astronomii au descoperit 'ecourile luminoase' a trei supernove

Stele artificiale create cu ajutorul laserului si folosite pentru a obtine cea mai clara imagine a centrului Caii Lactee

Haos: Uranus cu satelitii si inelele sale