Doamnelor si domnilor, direct din camera obscura, Softpedia va prezinta lupta secolului. In coltul din stanga, purtand senzori CCD si CMOS si carduri rapide de memorie, camerele digitale, iar in coltul din dreapta, cu o vechime de peste 100 de ani si ajuns la capatul puterilor (spun unii) aparatul pe film.
Va amintim ca acest meci a inceput prin 1986, cand Kodak a lansat prima camera digitala de 1 megapixel. La inceput, digitalul nu a avut nici o sansa impotriva filmului, calitatea imaginilor obtinute pe cel din urma fiind mult superioara. Dar digitalul si-a revenit din loviturile naucitoare, cum ar fi pretul urias platit pentru un astfel de aparat si calitatea print-urilor, si a reusit prin upercut-uri repetate, constand in progrese tehnologice impresionante, sa lase rani adanci filmului.
Si iata-i acum in ultima repriza, luptand pe viata si pe moarte, digitalul loveste zdrobitor si ii disloca aparatului pe film doi producatori (Nikon si Konica Minolta) si il impinge in corzi. Spectacol incendiar, doamnelor si domnilor, aici pe ringul Softpedia. Luam o scurta pauza si revenim imediat cu mai multe detalii.
Bun, acum ca am destins spiritele, sa revenim cu picioarele pe pamant si sa studiem mai atent aceasta problema discutata din ce in ce mai mult prin reviste, site-uri de Internet, intr-un
cuvant, cam peste tot.
Haideti sa recunoastem de la inceput ca filmul este pe moarte si ca va deveni o raritate, dar asta nu ar trebui sa socheze pe nimeni, pentru ca aceasta este evolutia normala a lucrurilor.
Ganditi-va doar la evolutia mediilor de stocare pentru muzica. La inceput a existat gramofonul sau patefonul, urmat de pickup, ce foloseau placi (viniluri); dupa acestea, au venit aparatele pe banda magnetica: magnetofonul si casetofonul, inlocuite de dispozitivele pe suport optic, CD-uri si DVD-uri.
Mai mult ca sigur ca filmele foto vor avea aceeasi soarta ca vinilurile si casetele. Adica vor deveni destul de rare si vor fi folosite de un grup restrans de entuziasti, care vor afirma ca fidelitatea reproducerilor digitale nu o atinge pe cea a filmului.
Asa cum un vinil are o anumita caldura a sunetului si un farmec pe care un CD sau un DVD nu il va avea niciodata, asa si filmul are ceva al sau si este improbabil ca va disparea in anii ce urmeaza.
In mod evident, tehnologia digitala este un mare pas inainte pentru fotografii profesionisti si chiar si pentru cei care vor sa invete sa faca poze de calitate.
Totusi, aceasta evolutie nu a dus la o crestere substantiala a calitatii, si ma refer aici la calitatea pozelor din segmentul amator. Din punctul meu de vedere, camera digitala poate scurta considerabil timpul necesar deprinderii abilitatilor fotografice. Din pacate, majoritatea posesorilor nici macar nu incearca sa-si imbunatateasca priceperea in acest domeniu.
Ce este interesant este ca multi arunca sume impresionante de bani pe camere cu dotari nenumarate, sisteme performante de masurare a expunerii, timpi de pornire si declansare aproape inexistenti, noise scazut, ce mai, adevarate bijuterii ale tehnologiei.
Rezultatul? Poze cu pisici, caini si alte animale din apartament, macro-uri jenante cu flori si gandaci, portrete arse de blitz-ul tinut prea aproape si asa mai departe. Camerele sunt tinute pe Auto, iar singurul efort pe care il face fotograful este sa apese pe declansator. De compozitie nici nu indraznesc sa discut, subiectul fiind mult prea complex (atat de complex, incat multi il desconsidera total).
Daca luati milioanele de poze facute in acest fel si le combinati cu generozitatea site-urilor de Internet dispuse sa le puna pe servere, obtineti miliarde de poze proaste ce impanzesc spatiul virtual.
Ganditi-va acum la aparatele pe film. Cati isi permiteau sa arunce milioane de lei pe role de film si pe developat ca sa faca poze de cea mai proasta calitate?
Pe film, inainte de apasa declansatorul, persoana din spatele aparatului trebuie sa ia in considerare toti factorii implicati: compozitie, expunere corecta, focalizare, altfel a irosit banii de pomana.
Achizitionarea de curand a unui aparat digital mi-a permis sa invat despre fotografie mult mai repede decat daca as fi ramas pe film. Dar acest proces de invatare nu poate sa aiba loc daca aparatul este lasat sa faca toate setarile, iar singurul efort este de a apasa declansatorul. In aceste conditii, nici macar miile de poze facute nu vor duce la imbunatatirea calitatii.
Din acest punct de vedere, parca imi pare rau de infrangerea pe care a suferit-o filmul, doar si pentru faptul ca digitalul ii face pe multi sa nu mai gandeasca o fotografie, ci doar sa apese pe buton.
RESURSEDigitalul demoleaza ultima reduta a camerelor foto cu film
Find us on Google+
