Cu toate ca sistemele de protectie folosite pentru a preveni copierea ilegala a unui soft sunt mult mai avansate decat acum – sa zicem - zece ani, companiile din sectorul industriei software reclama cu fiecare an ce trece pierderi tot mai mari din cauza copierii si distribuitiei ilegale a produselor lor. Intr-adevar, nu numai ca obtinerea unui program fara licenta nu mai necesita decat satisfacerea unor cerinte minime (acces la Internet si cateva informatii privind sursa de unde poate fi obtinuta o copie a programului dorit), dar de cele mai multe ori acesta este disponibil cu mult inainte de lansarea lui oficiala.
In conditiile in care preturile celor mai multe programe sunt de cele mai multe ori prohibitive, chiar si pentru perosane ce dispun de resurse financiare rezonabile, tentatia de a le obtine gratis este foarte mare. Culmea este ca tocmai investitiile in softuri de protectie impotriva reproducerii ilegale si incasarile reduse pentru produsele “protejate” au condus la aceasta situatie. De cele mai multe ori, sistemul de protectie este total ineficient, si asta in conditiile in care pretul acestuia ajunge sa il depaseasca pe cel al produsului pentru care a fost conceput. Este paradoxal cum lupta impotriva pirateriei prin astfel de mijloace nu a facut altceva decat sa catalizeze acest fenomen ajungand sa capate o amploare neasteptata: la scara globala, mai mult de 70% din utilizatorii de sisteme de calcul nu platesc licenta pentru programele pe care le utilizeaza.
In Romania, cu toata tevatura integrarii in Uniunea Europeana, procuratura ieseana s-a hotarat sa ia acest fenomen mai in gluma mai in serios, si sa arate ca – iata! – institutiile statului incearca sa se adapteze criteriilor impuse de Occident. Initiativa, de principiu laudabila, nu valoreaza doi lei, avand in vedere ca pe teritoriul Romaniei nu actioneaza nici una dintre marile grupari internationale de piraterie software. Mai mult, se pare ca nici nu se intentioneaza a se inteprinde vreo masura reala de prevenire a acestui fenomen, ci mai degraba una de descurajare a utilizarii programelor pirat.
Sa ne facem intelesi: prin piraterie se intelege spargerea sitemului de protectie impotriva copierii ilegale a unui program si multiplicarea/ditribuirea
(gratis sau contra cost) a programului respectiv fara acordul prealabil al producatorului. Asta nu inseamna ca utilizarea unei proprietati intelectuale fara acordul proprietarului de drept ar fi legala - este doar o alta forma de incalcare a drepturilor de autor. Doamne fereste! Dar, nu utilizarea de programe fara licenta aduce mari prejudicii companiilor producatoare de soft, ci faptul ca ele sunt distribuite gratis. Intr-un cuvant, pirateria software face concurenta neloiala producatorilor, prin faptul ca ei ofera exact acelasi produs gratis! Si cum marea majoritate a utilizatorilor de sisteme de calcul sunt tineri, fireste ca vor prefera sa isi indrepte resursele finaciare intr-o cu totul alta directie decat cea a obtinerii de licente pentru programele pe care le folosesc.
Pe de alta parte, ma surprinde tactica pe care au de gand sa o foloseasca procurorii si politistii ieseni pentru a prinde si condamna pe acesti tineri: metoda folosita va fi urmarirea conexiunilor P2P. Conform Constitutiei Romaniei asa ceva nu este permis, trei dintre articolele acesteia fiind incalcate. Este vorba despre: Libertatea Individului (T. II, C. I, art. 23, 2): “Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege”, Inviolabilitatea Domiciliului (T. II, C. I, art. 27, 1): “Domiciliul si resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau ramane in domiciliul ori in resedinta unei persoane fara invoirea acesteia” si Secretul Corespondentei (T. II, C. I, art. 28) “Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”.
Suportul (PC-ul) pentru orice soft ar detine o persoana se afla – daca nu ma insel - in interiorul domiciliului. Procurorul iesean care se ocupa de aceasta operatiune s-a gandit sa urmareasca prin intermediul clientului de DC++ ce programe detin utilizatorii acestuia, urmand ca pe cei ce ii surpinde detinand programe fara licenta, sa descinda in casele lor cu un mandat de perchezitie pentru a aduna dovezile necesare punerii lor sub acuzatie, in speta calcualtorul si al sau HDD. Lasand la o parte ca este practic imposibil sa dovedesti via Internet ca detii licenta pentru programele pe care le ai pe calculator, aceasta fiind de obicei “intruchipata” de un simplu compact disc (jocuri, muzica, filme) sau eventual, de un autocolant (Windows), nu inteleg care lege le permite celor ce se vor ocupa de caz sa urmareasca transferurile de date dintre utilizatorii DC++. Intr-adevar, o decizie judecatoreasca i-ar aduce in legalitate, dar nu vad cum un judecator corect ar accepta asa ceva in lipsa unor probe solide. Mai mult, cel “perchezitionat” trebuie sa i se aduca acest fapt la cunostinta, iar cei ce fac “perchezitia on-line” au obligatia sa isi decline identitatea. Problema este ca, asa cum am precizat mai devreme, persoana vizata va trebui sa uploadeze (eventual) poze cu “licentele” (CD-uri/DVD-uri) pentru informatia pe care ar putea-o detine pe hard ca sa arate ca se afla in legalitate: lucru pe cat de stupid, pe atat de dificil.
Cel mai probabil, multi dintre iesenii ce se simt acum cu musca pe caciule (de exista) se vor orienta catre alte surse de programe “free”: serverele bit-torrent. Sau, poate ca, asa cum s-a intamplat si pana acum, vor fi urmariti si condamnati acesti comercianti meschini care preiau programe pirate “free-of-charge” si le paseaza mai departe contra unor sume – de cele mai multe ori – insemnate.
Totusi, nu pot sa ma abtin sa si glumesc putin: cea mai buna lupta impotriva pirateriei nu este alta decat cresterea nivelului de trai. Orice utilizator pasionat de PC isi doreste sa plateasca pentru softurile, jocurile, filmele si muzica pe care le adora. Si, de cele mai multe ori si reuseste sa o faca.
Copierea ilegala a prorpietatii intelectuale a fost, este si va fi un fenomen mai mult de esenta ideologica, decat ceva de ordin economic/comercial. Piratii “fanatici” considera ca accesul la informatie (orice fel de informatie) trebuie sa fie liber si nemijlocit/facil. Ei se considera “sfinti luptatori” intru garantarea acestei libertati. Consecintele nu sunt, insa, dintre cele mai onorabile: de cele mai multe ori producatorii abia reusesc sa isi acopere costurile de productie a unui soft. Intr-adevar, Platon a murit si in nici un caz nu a trait din publicarea Dialogurilor sale, dar acestea cu siguranta au servit altora pentru obtinerea unui profit mai mult sau mai putin considerabil. Si de aceea, spun ei, este imoral ca cineva, doar pentru ca a restructurat “idei” gata existente si le-a oferit o alta utilizare decat cea originala, sa caute sa obtina profit din aceasta. Si mai meschin, sustin ei, este faptul de a patenta (obtine drept de exclusivitate) asupra unor lucruri inventate de catre altcineva cu mult inainte ca pseudo-inventatorul sa se fi nascut, facand, astfel, imposibila preluarea sau chiar “redescoperirea” lor si de catre altii (n.b. in cazul in care ceva pre-existent nu era cunoscut de catre noul inventator).
Din nefericire, pentru a trai in aceasta lume, trebuie sa mai si mancam. Atat unii (utilizatorii PC/piratii), cat si ceilalti (producatorii/autorii & distribuitorii) trebuie sa aiba de unde sa puna o paine pe masa. Primii fac economie, ceilalti incearca sa obtina un profit decent de pe urma unor programe/filme/piese muzicale. Si mai exista un grup tert, format din organe de urmarire si cercetare penala dimpreuna cu un sistem judiciar functional, care incearca sa ii protejeze si pe unii si pe ceilalti. Important este ca acest grup sa si reuseasca in acest demers fara a incalca libertati si drepturi fundamentale ale celor dintai. Succes!
RELATED LINKSAutoritatile romane pornesc la vanatoare de download ilegalConstitutia RomanieiLegea copyright-ului si aplicabilitatea ei: "Capitolul 7.2 Probleme legate de jurisdictie" (limba engleza)Amenintarile facute de o serie de autori/producatori sursei de torrents, "The Pirate Bay".
